jemapel & jemanfu

Ma scol, fac dus (ati uitat? am sapun!), fac cafea si scriu la jurnal. E placut. Gazda da de mincare la animale. E simpatica, tres francaise. Mi-a dat urmatoarea reteta pentru scoici (moules): tragi ceapa in unt, pui cidru sau vin alb, lasi sa iasa damfu de alcool, adaugi smintina si, dupa inca putin, scoicile. E gata cam in 10 minute, cind se deschid. Sa nu uit patrunjelul. Merge piper, sare mai putina, au scoicile. Mi-a mai zis ca merg si simple, puse la foc in suc propriu, pina se deschid.

Gata, e 9 jumate, plec la Andre. Micheline asteapta cu cafeaua. Pe foc, o oala enorma in care gilgiie de-ale gurii. Ca sa nu uit scot harta si-l loalizam pe tipul cu smintina. Dupa ora de geografie normanda vine ora de geografie romana. Andre ma lasa bushbe in fata unei harti a patriei noastre. De unde are un taran din fundul Normandiei asa ceva? Andre planuieste sa ma viziteze la anul. Ii arat unde stau. Cautam autostrazi, harta e destul de noua si gasim Cluj-Turda si autostrada soarelui.

Trecem la brinza: caillage, egoutage, moulage. Ma simt tot mai destept. Apoi scoatem caprele pe pasune: niste Saanen cit viteii. Terenul e impartit cu garduri vii in gradini care sint pasunate pe rind. Totul e protejat cu gard electric, inclusiv pomii din livada.

Suna de masa. Debutam cu birnza demi-sec si vin de nuci. Vinul e dulceag-amarui si merge perfect cu brinza. In oala enorma e Bourguignon. Nu e chiar ce stiam eu dar descopar virtutile carnii fierte. Una dintre ele e menta.

Bem cidru iar la desert, bordeaux. Dede se inversuneaza: toate nenorocirile ne vin de la faptul ca mincam prost. Norocul e ca mincatul bine presupune o cantitate rezonabila de alcool. Lemonierii sint oameni blinzi, totusi cred ca din cind in cind viseaza noaptea ca sparg geamurile de la un McDo. Sau de la o “grandes surfaces”.

Au trecut de 60 de ani si nu prea mai merge. Lichideaza caprele. E putin trist sa vezi ca daca razboiul lor va fi cumva cistigat, victoria nu-i va mai prinde in viata activa.

Inainte de muls tragem o tura pina la un prieten horticultor, caruia i-a murit tractorul. Nu, cheia lui Dede nu se potriveste. La intoarcere ocolim pe la alt prieten care creste 19 vaci. Imi arata adapostul si sala de muls.

Ne intoarcem. Caprele sint deja in saivan. Le dam de mincare si trecem la muls. Mulge electric, dar la troaca. Standul de muls e dezafectat. Proiect propriu, n-a functionat niciodata prea bine. Aflu ca de citiva ani isi eutanasiaza iezii, ca sa nu incapa pe mina “industriei”. Mai mulge o singura data, seara, si laptele depinde mult de vreme. Cum se raceste afara, cum scade.

Ducem laptele in brinzarie, la inchegat: inchegare lenta la 20 de grade. Ii bombane pe cei de la DSV. In parte are dreptate, si francezii par a imbratisa traznaile de o zi. De pilda la un moment dat peretii trebuiau acoperiti cu plastic iar dupa citeva luni s-au prins ca nu merge. In fine, lor le mai tolereaza licentele ca sint la sfirsit de activitate, dar cei noi trebuie sa faca totul ca la carte.

Inainte de cina dam o fuga pina la gineri-su unde radem o vodca de-aia poloneza, cu pai, de care n-am mai vazut din liceu. La televizor anunta meciul de fotbal Romania-Franta. Ha!

La cina avem omleta cu cartofi. Degustam trei feluri de calvados. Spalam abundent cu cidru. E 9 si jumatate si calculez cei citiva kilometri pe care-i am de facut pina acasa. Umplu masina cu brinza, cidru si juma de calva. Plec pe intuneric si ploaie. Sintem totusi la tara si, ca la noi, la ora asta nu mai e nimeni pe drum. La Martinaa toate luminile sint stinse. Televizorul nu merge, asa ca ma culc.