jemapel & jemanfu

Azi fac cel mai greu lucru posibil intr-o ferma de capre: curatenie in boxele tapilor. Mizeria e intotdeauna intarita, imi trebuie mult noroc si destula abilitate sa scap cu coloana intreaga. In plus, pute de te trazneste. Pe mine nu ma deranjeaza, dar astept cu interes moderat reactii din public la haine.

In pauza dau o fuga la Coupesarte, un superb conac cu colombaje inconjurat de apa si pasune. Da’ mai bine va las sa va uitati la poze.

Mai am destul timp si intreb maimutoiul cit e pina la Notre Dame de Livay. Zice ca 13km. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu distantele pe harta, pe aici departe inseamna peste 30km. Si totusi nu inteleg de ce petrec atita timp pe drum. Bisericuta e greu de gasit, presupun ca am intrat in sat prin capatul gresit. Gasesc cu greu pe cineva sa ma lamureasca, imi arata o turla pe un deal. Pozitie frumoasa, dar bisericuta e inchisa si tot chichirezul e inauntru. Ma uit iar in ghid, e o asociatie care iti deschide, dar se pare ca numai vara.

Mi-e prea foame ca sa-i caut pe oamenii aia si o iau spre Lisieux sa-mi cumpar ceva de mincare. Gasesc Intermarcheul din 3 incercari si un sens interzis. Planuiesc o friptura cu vin rosu. Imi iau o bucata mare de cotlet de vitel si una si mai mare de Bordeaux.

In ce ma priveste, cind cumpar vin din Franta evit cit pot sa citesc etichetele. Devine usor o ocupatie in sine si poti sfirsi lesinat de foame sau dat afara pe motiv de ora inchiderii. Fixez o culoare si un pret si o sterg cit mai repede cu prima sticla care indeplineste conditiile.

Acasa imi pun vitelul in tigaie in putin unt. E bun, bun si vinul, poate putin cam vinjos pentru vitel. Dupa programul de seara sint obosit, am si rufe de spalat, asa ca toate astea o sa le scriu miine.