luni, 12 septembrie – Miraculoasa istorie a unei coproductii culinare romano-normande
Oct 18th, 2011 by jemanfu
Ma oparesc la dus. Robinetii cu nuca ar trebui interzisi. Indicatoarele de apa calda si rece sint confuze. Asta de la dus nici macar n-are indicatoare. Ma mingiie doar gindul ca probabil am comis o impietate culturala: dusurile scotiene sint, cu siguranta, incompatibile cu terroirul normand.
De dimineata vestea buna e ca Patrice a venit devreme si a terminat treaba pina la 8, cind trebuia sa plece la scoala. Vestea rea e ca ma lasa singur cu Dominique sa punem in forme doua sarje de brinza. Dominique ma intreaba daca vreau sa pun osul. Abea astept, ma cam plictisisem sa privesc. Reusesc sa pun 200 de linguri de cas intr-o suta de paharele dupa care incep sa mi se impaienjeneasca ochii. Dominique pricepe si ma lasa in boii mei.
Azi e o zi speciala, dedicata artei culinare. Gatesc una dintre retetele proprii, rezultat al intilnirii miraculoase dintre geniul romanesc si terroirul normand. Intilnirea are loc doar in anumite momente, privilegiate, mai exact lunea la ora 13. Geniul romanesc crapa de foame pentru ca seara de duminica a fost lunga, dimineata de luni asijderea si prin urmare n-are nimic de mincare. Micul dejun a constat dintr-o cafea si trei tigari. Asadar la prinz are un singur gind: sa cumpere ceva de mincare. Dar e luni si majoritatea magazinelor sint inchise. In plus e ora 1 asa ca si restul magazinelor sint inchise. Si atunci geniul roman face asa: aduna tot ce are prin frigider, pune intr-o tigaie, pune tigaia pe foc si incearca sa manince continutul inainte sa se arda. Prin urmare reteta nu are un contur precis, desi de obicei contine fie cartofi, fie oua, fie ambele.
Povestea chestiei din fotografie suna cam asa: am tras o ceapa in unt, dupa care am tras cartofii taiati mai marunt in ceapa. Aici m-am dus sa fumez. Cind m-am intors am taiat nu-stiu-daca-ardei-sau-gogosar si l-am pus peste cartofi. Si iar m-am dus sa fumez, prilej cu care mi-am adus aminte de smintina. Cind mi-a venit bine am turnat-o in tigaie. Nu mai puteam fuma si mi-am pus un pahar de rose. Cind cartofii erau aproape facuti am adaugat trei oua batute. Am pus sare si piper iar la sfirsit, niste patrunjel verde. N-arata rau, nu?
Si e chiar foarte buna, merge excelent cu rose rece. Am mincat tot ce era in tigaie. Rose mi-a mai ramas. Mi-am facut o cafea si scriu la jurnal. Mi se face mila de mine si imi imi trag un petit calva. Asa, ca pentru digestie.
