Datorita diferentei de fus orar reusesc sa ma scol la o ora rezonabila. Il sun pe Lemonier, fermierul pe care trebuie sa il vizitez. E duminica, aveam sa aflu ca are musafiri, familia fiica-si. Ma invita dupa 2 la cafea. Multumit de pleasca, o dau pe turism. Ma urc in masina si pun maimutoiul sa ma duca la Trouville.
Ajung relativ usor, e zi de piata, cheiurile sint pline. Mi-ar placea sa ma opresc dar n-ai loc sa pui o trotineta. Parchez intr-un sfirsit la Cazinou. In sfirsit, cafeaua de dimineata plus maruntis de parcare. Ma plimb pe plaja normanda marginita de vile normande prin care au trecut personalitati celebre. Personalitati care, brusc, nu ma intereseaza pentru simplul motiv ca m-a lovit foamea. Decid sa maninc la Honfleur, presimt ca intr-o ora n-o sa mai pot iesi din Trouville.
O iau inapoi, dau de un indicator de Honfleur si ma avint pe drum incolo. Peste 2km maimutoiul ma baga intr-o padure. Dau peste alt indicator dar maimutoiul ma pune s-o iau invers. O las pe a lui si dupa un sfert de ora ma prind ca ma invirt in cerc: am uitat sa schimb destinatia din Trouville in Honfleur. O schimb si zic bogda proste ca in juma’ de ora o sa fiu la masa. In Honfleur e mai simplu, gasesc o parcare mare, inchisa cu bariere. Dupa citiva pasi ma asez la o terasa si cer felul zilei: nu-stiu-ce-cu-St.Jacques si un paharel de Muscadet. Bun!
Pe-o terasa din Honflior/Ploua ploaia ploilor/Minc si beau pin-o sa mor.
Ma intorc la masina. Maimutoiul e ofticat ca sint satul, ma incurca, si peste 2 minute ma trezesc pe sens invers. Ma enerveaza ca nimeni in jur nu e scandalizat. Ce pizda ma-sii le trebuie reguli de circulatie daca-i doare in cur de ele?
Plec spre LeMonier. Iara ploua. Sta pe dealuri, n-are coordonate. Imi zice ca e simplu. Nu-l cred. Intru gresit de 3 ori, ma intorc la primarie de 2 ori si reusesc sa fac ultimii 2km in juma’ de ora. Sint multumit ca am avut dreptate.
Omul e subtire, carunt, mustacios, cu o privire piezisa si sugubeata de taran normand. Intram, si nevasta-sa pune pe masa un fel de cozonac si o sticla de roze. Vinul e bun, cozonacul e mai sighinas, asa, ca orice patiserie de tara. LeMonier se plinge ca piata nu mai merge ca odinioara. Vin tare “les grandes surfaces”. Gineri-su ma intreaba de Romania. Pe la 4 ne despartim. Miine ne intilnim la Pont-L’Eveque, la piata. Aruncam o privire prin gospodarie. Mi-aduc aminte de ce-am venit si-i cer niste brinza. Imi da 5 bucatele de brinza si o sticla de cidru. De-ala adevarat, tine sa mentioneze, si-si agita smechereste pumnul.
Trec pe acasa sa pun beutura la rece si ma apuc iar de turism. La citiva kilometri e St.Germain-le-Livet. E cochetel, are si laculet cu lebede. Lebedele mi-aduc aminte ca mi-e foame si ca-mi trebuie piine.
St.Germain-le-Livet
Trec prin Lisieux unde gasesc o brutarie deschisa (e duminica, ati uitat?). Iau piine, cafea, bifez doua catedrale si ma intorc acasa.
O dau pe brinza, pe cidru, pe cafea si pe scris literatura de calatorii. Sa nu uit, brinza e tare!