jemapel & jemanfu

-Sf.Gheorghe surprins de paparazzi ucigind specii pe cale de disparitie.

Cam acum vreo doua luni Jemafu se scoala pus pe harta. Se spala pe dinti, isi face miscarile de inviorare obisnuite si se repede viguros la tastatura:

- As vrea sa aflu cum se raporteaza un ateu la mister si transcendental. N-am avut niciodata o discutie cu un ateu, iar cei care publica sint militantii care sustin ca astea nu exista.

Fara sa banuiesc citusi de putin consecintele teribile, ii raspund…

Actiunea se petrece acum citva timp in Pitesti, adica in provincie si in principiu ferita de surrealismul bucurestean. Era vara, eram pedestru la o intersectie, in pantaloni scurti si palarie ieftina de paie. Vis-a-vis un domn opreste masina [in intersectie, remember?] si isi face timp sa-si marturiseasca subit crezul estetic: “baga-mi-as p… in palaria ta“. Relaxat ca dupa o partida de sex [deci zis si facut], domnul inchide geamul si pleaca. Ramin uluit, nici macar nu s-a adresat cu d-voastra…

– Ursuletul Winnie, un exemplu de vointa si reprezentare schopenhauriana.

Jemapel, observ ca optiunile turistice s-au diversificat, desi – in afara dozei de exotism – mi se pare oarecum indiferent daca te maninca ursu carpatin sau crocodilu african. Sau daca iei bataie de la un consatean sau de la un zulus.

Ma urc in tren, gasesc loc, ma asez. Citiva tigani maninca seminte o banca mai incolo. Imi scuipa semintele in cap. Ma ridic si plec. Tiganii rid multumiti. Unul imi striga ceva care incepe cu “ba boschetarule…”.

Gasesc un tip inconjurat de locuri libere. Cer permisiunea sa ma asez. Omu nu raspunde. Insist si maresc volumul. Insul ma priveste cu surpriza neplacuta de primata care descopera graiul articulat. Hotarasc sa ma asez.

Vine conductorul. Mi se adreseaza cu “ba”. Trenul e european, nu se fumeaza. Toalete deschise sint doar la capetele garniturii.