Zilele trecute fac cunostiinta cu Terence (l-am intilnit pe wiki unde totodata veti afla detalii utile despre Dec.2012, dar mai avem pina atunci). A fost foarte interesant, nu mi-a parut rau.

E vorba de maimuta drogata (en. stoned ape) cu ciuperci halucionogene. Cica nu numai ca erau foarte vioaie dar sinestezia simturilor ar fi dus la dezvoltarea limbajului. Imi cam imginez ce puteau sa discute: “bai flumosule, ma implumuti cu o ciumperca pina miine?”. “Corect se spune ciuperca, vicios agramat ce esti”.

Apropos, s-a dat cumva o lege improtriva patrunjelului? Uite ce-am gasit tot googaluind dupa ciuperci:

“Fostul component al trupei La Familia, actualmente cantaret la seringa, Tudor Sisu a fost condamnat din nou la inchisoare, dupa ce a fost gasit consumand plante etno-folclorice. Se pare ca acest incident a fost provocat de iminenta legii care interzice consumul de ciuperci si patrunjel, …”

Expresia “gusturile nu se discuta” (lat. “de gustibus non disputandum est“, sugerind ca si anticii erau superficiali, amabili, political correcti, ignoranti sau toate la un loc) mi-a parut suspecta intotdeauna si adesea am avut discutii mai putin amicale pe teme concrete. In sfirsit, am gasit si motivul logic. Citez cu voluptate din “Beer and Philosophy” (aici dai banul si o ai) pag. 45 [comentariile in parenteze drepte imi apartin]:

————
Socrate il intreaba pe Vasile ce e piosenia. Vasile raspunde raspunde sigur de sine [haha, a uitat cu cine sta de vorba] ca piosenia e ceea ce place divinitatii. Dar, zice Socrate, asta nu raspunde la intrebare fiindca raspunsul e ambiguu:

- X e un act de piosenie fiindca le place zeilor?
sau
- zeilor le place X fiindca e un act de piosenie?

La prima vedere, zeii stabilesc ce e pios sau nu. Socrate rejecteaza ipoteza ca fiind implauzibila: intrucit orice actiune, indiferent cit de arbitrara sau bizara ar fi ea, ar trece drept pioasa. N-ar fi nici o constringere obiectiva privind piosenia si deci totul ar fi un moft al zeilor. E mult mai bine sa mergem pe a doua interpretare, zice Socrate [vai, cit il iubesc]. Zeii sint foarte buni sa detecteze ce e pios sau nu [mi-ar place jobul asta]. Stiind totul, evident ei stiu si toate aspectele pietatii. Dar ei nu creaza aceste aspecte. Deci daca Vasile spune ce spune [si aici Socrate se tavaleste pe jos de ris] atunci e clar ca n-a raspuns la intrebarea ce este pietatea. El doar a indicat ce le place zeiilor.

Generalizind, sa presupunem ca cineva intreaba ce e o bere buna si sa zicem ca raspunsul e “o bere buna e aceea pe care lumea o place”. Adica:

- X este o bere buna fiindca lumea o place?
sau
- lumea place berea X fiindca e o bere buna?
————–

Am incheiat citatul…

Sper sa fiti de acord, chestiunea e fundamentala si concluzia se poate aplica practic la orice: femei frumoase, muzica, manele [ma rog, o categorie separata] etc, cind in mod gresit se crede ca notiunea de calitate se poate substitui cu cea de gust sau liber arbitru.

In plus vine vara si ocaziile de bere si filozofeala [am vazut deja cum ele merg mina in mina] se vor inmulti in mod dramatic. Sa fim putin precauti, deci…

Reculesi si reimpacati dupa razboaiele religioase, Jemapel si Jemanfu si-au facut timp si au lamurit in sfirsit misterul capitolului lipsa, DESPRE MISTER. Era chiar aici, dupa coltul blogului, un mister ca nimeni n-a observat.

Un amic mi-a facut cadou o carte si se numeste “Calea usoara sa te lasi de fumat“. E inca in tipla, ma tot uit la ea si ma intreb:

- daca e asa de “usor” de ce e atit de groasa si atit de cartonata?
- daca citesc mai lent si uit unele chestii, mai are efect?
- exista o carte “Calea complicata sa te lasi de fumat”?
- daca da, de ce mai usor ar fi mai bine?

In orice caz, cartea trebuie sa fie buna daca deja mi-am pus atitea intrebari…

Cam acum vreo doua luni Jemafu se scoala pus pe harta. Se spala pe dinti, isi face miscarile de inviorare obisnuite si se repede viguros la tastatura:

- As vrea sa aflu cum se raporteaza un ateu la mister si transcendental. N-am avut niciodata o discutie cu un ateu, iar cei care publica sint militantii care sustin ca astea nu exista.

Fara sa banuiesc citusi de putin consecintele teribile, ii raspund…

Jemapel, observ ca optiunile turistice s-au diversificat, desi – in afara dozei de exotism – mi se pare oarecum indiferent daca te maninca ursu carpatin sau crocodilu african. Sau daca iei bataie de la un consatean sau de la un zulus.

Gasesc un tip inconjurat de locuri libere. Cer permisiunea sa ma asez. Omu nu raspunde. Insist si maresc volumul. Insul ma priveste cu surpriza neplacuta de primata care descopera graiul articulat. Hotarasc sa ma asez.

Vine conductorul. Mi se adreseaza cu “ba”. Trenul e european, nu se fumeaza. Toalete deschise sint doar la capetele garniturii.

“Scriitorul roman Alexandru Vakulovski [...] din Republica Moldova, a primit interdictie de a intra în Romania in urmatorii doi ani si jumatate [...] Scriitorul astepta de aproape 5 ani solutionarea cererii de dobindire a cetateniei române. [...] fotbalistului Maximilian Nicu, nascut in Germania, i-a fost acordata cetatenia romana în 3 saptamini”

Mirati, au procedat la o critica a virilitatii pure, in urma careia au gasit urmatoarele ratiuni pentru optiunea statului roman:

1. argumentul fiscal: la veniturile lui un fotbalist aduce mult mai multi bani la buget decit un amarit de scriitor; (populind tara cu fotbalisti bogati putem obtine un stat bogat al unor cetateni bogati)

2. argumentul etnic: istoria ne invata ca daca avem o treaba serioasa apelam la un neamt; (argumentul e cu bataie lunga: dupa ce se retrage in plina glorie fotbalistu nostru se apuca de politica, devine prim-ministru, etc.)

3. argumentul cultural: din moment ce sint mult mai multi cei care se uita la fotbal decit cei care citesc, devine limpede ca cresterea calitatii fotbalului e o prioritate nationala. (probabil ar trebui facut ceva si cu berea si pufuletii, dar e colateral)

4. argumentul demografic: ca sa nu se creeze aglomeratie, numarul de admisi trebuie limitat; in plus, de cite ori primim unu nou ar fi bine sa scapam de altu vechi sau de un alt candidat. (data viitoare daca n-avem nimic de expulzat putem impusca unul de-al nostru, mai necajit).

5. argumentul chinezesc: sint peste un milion de chinezi in tara. aparent fara legatura cu discutia, argumentul da totusi de gindit, si citeva exrcitii preliminare de atitudine ferma si discernamint nu cred ca strica.

6. argumentul macro-economic: un fotbalist creaza locuri de munca; fabricantii de televizoare, reparatorii de televizoare, producatorii de bere si pufuleti – toti beneficiaza din plin. Si sa nu uitam armata de gunoieri care nu mai pridideste dupa un meci de fotbal. Scriitorii, dimpotriva: citesti pina tirziu o carte buna, nu suna ceasul si te pomenesti dat afara de la servici.

7. argumentul ecologic: un carturar consuma hirtie, omoara copaci, distruge natura inconjuratoare atit de draga noua si incurajeaza statul in casa. Pe cita vreme un fotbalist incurajeaza cresterea gazonului si a traiului sanatos in aer liber.

8. argumentul logic: ce ar fi mai absurd, un scriitor care nu da un gol sau un fotbalist care nu scrie proza? Normalitatea poporului roman e in pericol daca se decide cu superficialitate.

9. argumentul geografic: scriitorilor celebri le sta bine in exil in timp ce fotbalistii joaca mai bine acasa.

10. argumentul istoric: e bine stabilit si deci oarecum plicticos ca limba romana dateaza cel putin de la “Scrisoarea lui Neacsu”. In schimb, dupa fiecare partida cistigata, romanul spera: in sfirsit avem fotbal!

11. argumentul mediatic: una e un scandal de presa cu un prozator de 30 ani, ochelarist si vestejit, inconjurat de carti si alta cu un fotbalist cu 10 ani mai tinar, inconjurat de fete frumoase.

12. argumentul lingvistic: dupa 10 pagini poti decide daca o carte e proasta si uiti de ea. Dar iti trebuie 2 ore sa decizi ca un meci a fost prost si ulterior esti vehement ["baga-mi-as..."] timp de o saptamina, – o expresie fara de care expresivitatea limbii romane vorbite e complet ruinata.

13. argumentul sexual: acelasi cu cel lingvistic dar putin mai particularizat, incluzind ministerul afacerilor externe, al justitiei si statul roman in general.

14. argumentul geo-politic: decit o vodca cu cine-o fi, mai bine o bere cu cine trebuie. Avind in vedere ca scriitorii germani nu se prea inghesuie p-acislea, sint buni si fotbalistii, in virtutea celorlalte argumente.

15. argumentul statistic: in liga I sint 18 echipe a 11 jucatori, fara sa mai punem rezervele. Pe de alta parte e limpede ca o istorie a literaturii cu 200 de scriitori valorosi la fiecare citiva ani e impracticabila.

16. argumentul urgentei: dupa un gol lumea e imediat de acord ca a fost frumos si ca autorul e formidabil. La un scriitor obiceiul e ca trebuie sa asteptam sa moara.

17. argumentul mistic: pe stadioane se aude frecvent “Da Doamne sa marcheze!”. Cui i-a trecut vreodata prin cap sa zica “Da Doamne sa scrie si-asta o carte buna!”?

18. argumentul empiric: vedem tot timpul oameni aleargind dupa o minge si niciodata un om scriind o carte. Ce nu se vede nu exista.

19. argumentul sigurantei nationale: la fel ca argumentul empiric dar cu concluzia exact opusa. Ceea ce nu se vede exista si atenteaza la siguranta nationala. Adica de ce unii pot bate mingea in vazul lumii ca niste oameni cinstiti in timp ce altii scriu pe furis? E clar ca astia din urma sint vinovati!

Contemplind aceasta analiza, Jemapel si Jemanfu s-au simtit foarte inalti, inteligenti si multumiti. Drept care au baut o bere, dupa care s-au dus sa semneze

Petiţie pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski

Uraaaa!

Jemapel et Jemanfu

Sarbatorile au trecut si oile au plecat la deal, la stina. Atenti, Jemapel si Jemanfu au intuit emergenta crizei unei activitati traditionale dar mai ales a unui concept. N-au stat cu tastatura-n sin, ci s-au aplecat asupra chestiunii cu acribia cunoscuta, drept care a rezultat un nou capitol pe care-l puteti citi uite-acilea:
Tendinte postmoderne in transhumanta contemporana