De fapt avea dreptate Flaubert: “Avem prea multe lucruri si prea putine forme“.

Pardon: tocmai am verificat si de fapt am 8. Pentru claritate deplina, vorbesc de cele exterioare, desigur.

Are dreptate Terence, lucrurile se leaga, asa nu mai merge si ceva major trebuie sa se intimple cit de curind.

Nu e vorba numai de permutarile pe care trebuie sa le faci la schimbarea sezonului. Esenta problemei e nevoia de buzunare. Cum s-au inventat ele mi-e neclar dar observ ca am 4 buzunare la pantalonii scurti.

Cred ca se poate schita o teorie antropologica valabila bazata pe numarul de buzunare. La inceput omul pleca la drum cu o sulita si, evident, buzunarele ies din discutie. Mai tirziu pleca cu coasa la umar si o gresie; gresia o tinea la chimir. Cred ca primul buzunar a aparut simultan cu aparitia batistei. De atunci si-au facut loc alte maruntisuri: chei, abonamente, plastice, memory stick, tigari, bricheta, briceag swiss army, liste de cumparaturi, tichete de amenzi. Nici fetele nu stau mai bine, e clar ca nu poti fi eleganta cind te plimbi cu rujul in mina. Neavind buzunare, dinsele prefera geanta de umar care nu poate fi mica cit un ruj si care tehnic vorbind e o sacosa de umar; ce gasesti acolo poate impresiona orice barbat, dar nu intru aici in amanunte.

Din fericire, cu inventarea laptopului lucrurile s-au simplicat radical: ai nevoie de un rucsac cu multe buzunare.

Am gasit solutia: scoti exact atitea lingurite cite masuri de cafea vrei sa pui, linguritele sint sensibil mai usor de numarat decit cafeaua; folosesti o lingurita o singura data dupa care o dai la chiuveta sau o stergi frumos cu un servetel si o pui la loc; poti sa gindesti intre timp sau sa iei o pauza de bere, esti sigur ca atunci cind ai folosit ultima lingurita ai pus exact cita cafea vrei.

Profit de zilele astea calduroase ca sa evoc un obicei prost de-al meu. Il am de cind ma stiu, l-am botezat sindromul zadufului de primavara. Obiceiul zice ca imi scot hainele de iarna tirziu, cam pe la sfirsitul lui Mai.

Asa ca in perioada asta nadusesc de zor si ma enervez in consecinta, mai ales ca suport greu caldura. Alaltaieri mi-a devenit clar de ce. Ma intilnesc cu bunul meu amic doctoru sa mergem sa vorbim si sa ciorbim ceva pe teme zootehnice. Soarele te zapacea. Si el era in palton. Il intreb “si tu?”, el zice “da, da stii de ce?”. Zic “da, buzunarele“. Aflu cu placere ca si el pateste la fel: reorganizarea lucrurilor din buzunare la schimbarea tinutei e un cosmar. Ai nevoie de citeva saptamini bune sa metabolizezi drama omului fata in fata cu iminenta haosului. Esti terorizat de faptul ca in urma unui gest insuficient cugetat n-o sa-ti mai gasesti actele, cheile de la masina sau de la casa sau o sa-ti pierzi briceagul.

Nota 1: toamna e la fel, doar ca suport mai bine caldura.

Nota 2: cred ca sindromul nu se aplica oamenilor organizati genul “borseta”; da eu nu sint.

Din ce am observat ceva bun vine intotdeauna cu ceva prost. De pilda, cica mobilele duc la cancer. Si totusi, se scapa din vedere avantajul sa-ti suni doctorul/popa cind vrei.

> important e sa pui prima si ultima lingurita.

Eu cred ca cea mai importanta e ultima lingurita. Cind te intreaba nevasta “ai pus de cafea?” sint sigur ca la asta se refera.

Terence raspunde limpede: nu mai mincam ciuperci cu psilocibina. Nu mai sint. Trag nadejde sa aflam formula psilocibinei si sa luam pastile. Am in schimb o mirare:

graiul articulat a aparut cind mincam ciuperci. S-ar zice ca e un obicei bun. Dar a persistat atita vreme dupa ce ne-am lasat de ciuperci, ceea ce sugereaza ca e un obicei prost. Hmm…

> …e usor sa te iei cu gindurile in timp ce numeri liguritele…

Stiu. Si mai greu e sa numeri oi. De pilda eu n-am reusit sa trec de 20. Dar eram odata prin padure cu amicu meu de stina, care zice:
- Dom Costin, ce spui, sint toate oile?
- Nu stiu, Mihai – sint io sincer.
- Iti spun eu ca sint. uite de ce: daca e prima (oaia de frunte) si ultima (oaia de coada) atunci sint toate. [urmeaza teoria, nu insist]

Cred ca merge si la cafea: important e sa pui prima si ultima lingurita.

Corelat, hai sa-ti zic ce mi s-a intimplat azi: lucrez de acasa si dau sa-mi fac o cafea (filtru); pun cafeaua, pun apa si brusc am un dubiu cita cafea am pus; stii, e usor sa te iei cu gindurile in timp ce numeri liguritele; scot sita, vars cafeaua in mare parte pe jos, numar ce a mai ramas si pun inapoi; din pacate, nu in sita ci direct in pilnia aia; scot pilnia cu dificultate, rup ceva si chestia nu mai sta. Ma enervez, deduc ca nu mai am nevoie de cafea si beau o bere.

Morala: intr-adevar, obiceiurile proaste persista, insa pentru un motiv.

Mai mult, intre bere, crestinism si burta. Istoria am aflat-o la Muenchen, in timpul unei sedinte de seara in care beam bere dupa culori. Gazda s-a oferit sa ne explice de ce au calugarii burta. se zice ca era pe la inceputurile berii si s-a ridicat chestiunea daca ea (berea) e de dulce (fiinta?) sau de post (lucru). Decizia apartinea Papei, asa ca vreo doi calugari au urcat un butoi cu bere intr-o teleaga si au luat-o spre Roma. Drumu era lung si deci berea s-a acrit. Papa a gustat-o si a decis corect: posirca aia mizera n-are cum sa-ti placa, prin urmare e de post. Calugarii s-au bucurat, mare lucru afar de bere nu prea aveau in timpul lungilor posturi.

Ne aflam in fond in fata unei noi perspective a creatiei. pentru ca omul era singur, Dumnezeu a creat femeia. Dar au intervenit depresiile, crizele si postul. Si pentru ca omul avea nevoie de cineva mai tacut, mai ieftin si de post, Dumnezeu, in dragostea Lui nemarginita, a creat, in sfirsit, berea.

Am facut legatura dintre bere si crestinism. e foarte cool:

pina pe la 1500 berea se facea fara drojdie (ca nu se inventase) si fara hamei. In loc de hamei (care e conservant si ii da aroma) se foloseau amestecuri de plante (“gruit“) cu efect narcotic si afrodiziac. Hameiul, dimpotriva, are efect sedativ si cind te scoli te trezesti cu o durere de cap in loc de o femeie superba.

Ce s-a intimplat e politico-religioso-economico si anti-sexual: biserica detinea monopolul la “gruit” si evident vindea scump. Producatorii de bere erau tristi si au gasit hameiul ca inlocuitor (deci asta bem noi acum, bere cu inlocuitori). Miscarea a fost sustinuta de protestanismul lui Martin Luther in ideea ca biserica catolica isi cam face de cap. Si uite asa in 1516 au scos “legea puritatii” care zice ca numai hamei se poate folosi.

> un bun crestin trebuie sa consume bere daca vrea sa ajunga in rai

Cu bere d-asta crestinul are mult mai multe sanse sa ajunga mai degraba in sant.