Nesimtirea, intre estetic si penal
Aug 13th, 2009 by jemapel
Actiunea se petrece acum citva timp in Pitesti, adica in provincie si in principiu ferita de surrealismul bucurestean. Era vara, eram pedestru la o intersectie, in pantaloni scurti si palarie ieftina de paie. Vis-a-vis un domn opreste masina [in intersectie, remember?] si isi face timp sa-si marturiseasca subit crezul estetic: “baga-mi-as p… in palaria ta“. Relaxat ca dupa o partida de sex [deci zis si facut], domnul inchide geamul si pleaca. Ramin uluit, nici macar nu s-a adresat cu d-voastra…
Mi-am amintit de intimplare citind “Scrisoare deschisa cocolarului roman” [sorry, linku a disparut]. Aici d-l Bendeac apare de orientare post-kantiana, din categoria “cerul instelat deasupra mea, legea morala in mine si pistolul la indemina”. Fara sa mi se para deloc excesiv si datorita inclinatiei mele post-decembriste am observat ca intre palaria mea si “Cine p… mea si-a lasat motoreta aia la pompa” [adica "baga-mi-as p... in motoreta ta" in subtext] exista similitudini pe care Darwin l-ar fi sesizat cu usurinta:
- minimalismul comentariului, indicind deplina maturitate artistica
- frustetea comentariului, indicind apartenenta la modernism
- atacul la obiecte si nu la persoane, indicind o buna cunoastere a legislatiei clasice
- referinta obsesiva la virilitate si la versatilitatea organului, indicind o relatie romantica cu sine insusi
- vehementa tonului, indicind o relatie cu critica de arta
Asadar situatia se rezuma la intrebarea: e moral a impusca pe cineva cu gusturi de rahat? Iata o intrebare bine pusa, care atrage raspunsuri pe masura:
- nu, toata lumea are gusturi, ar iesi razboi civil
- nu, munitia e costisitoare si nu ne putem permite
- nu, n-ar face decit sa creasca poluarea fonica
- nu, nu-l vad pe d-l Plesu cu akm, desi volumul “Obscenitatea publica” l-ar obliga
In definitiv, ce ne deranjeaza cel mai mult la grobieni e tonul, retorica proasta, repetitia inutila, forma fara fond si mai ales declamatia intr-un context gresit, – par examplu: desi pasiunea e aceeasi, nu spui “te iubesc” urlind.
In consecinta, sintem de acord ca mitocanii se fac vinovati de tulburarea linistii publice si vedem deja solutia simpla: sa injuram in soapta, – o idee sugerata deja de d-l Bendeac, insa cu alta finalitate.
MANIFEST LITERAR-JURIDIC
———————————————————————————————————————————-
Acest curent post-postmodernist urmeaza a fi consemnat de catre istoriile literare drept futujjism si va fi situat – in mod corect de data asta – strict undeva intre futurism, urbanism, onirism, onanism si jurisprudenta. Caci a sosit timpul sa recunostem ca a scrie sau a vorbi in public atrage responsabilitate, ca arta nu e gratuita si e firesc sa platesti amenzi de marimea unei pensii alimentare cind hiperbolizezi fara temei. Vorba aia, hiperbola fara baza e ca floarea fara vaza. E o varza.
Aprobam ca totul in jur sa para un cui cind ai un ciocan, dar a merge mai departe si a sugera ca orice lucru are o gaura e stupid si dezgustator. Jos cu exageratu, sus chilotu!
Credem ca lucrurile importante ramin nespuse si ca in cazuri extreme ele pot fi spuse doar in soapta. Ajunge cu zgomotul asurzitor al declamatiilor de orice fel si tot la fel cu inertia politiei. Jos urlatu, sus bulanu!
Visam la o lume mai buna, unde gura nu se confunda cu fundul iar hirtia igienica se distinge usor de hirtia de ziar, unde cerul instelat e intr-adevar deasupra mea, legea morala e in mine iar magarii la pirnaie. Sus, Immanuela!
Dorim ca logosul (discursul) sa insemne mai mult de 3 cuvinte si ca agora (locul public) sa nu se confunde cu privata. Bagatul si scosul rapid e un semn cert de performanta si apartine de sport. Implicit e o ofensa adusa pornografiei. Jos cu amatorii si oportunismul!
Ii chemam alaturi de noi pe toti care indragesc libodoul viguros si stilat si se opun exprimarilor hiperbolizante fara finalitate. Sa luptam impreuna pentru autonomia artei pornografice, amenintata de arta conversatiei si fenomenul sportiv!
Numai impreuna vom reusi, futujj!
j&j
Sunt Teo si aprob mesajul de mai sus.
Aferim.
Aprobatul e una iar a da mai departe e alta. Poate aici e toata problema, anume ca oamenii decenti s-au izolat din instinct de conservare. Daca se discuta clar si simplu, se vor gasi si solutii. Daca nu, nu.
Iata cum lucrurile se leaga in viata. Un bun prieten, si el absolvent de automatica, dar intre timp si de filozofie, povestea cum la vremea copilariei sale a avut o prima mare intelegere filozofica a vietii, si anume, atunci cand jucandu-se cu niste catei vine un tip in varsta, trage un sut unuia din catei si-i spune:”Du-te, ba, ‘n p… mea cu cateii tai” Felul transat, deschis in care si-a exprimat opinia l-a marcat profund si l-a facut sa inteleaga ca nu toti privim viata la fel… nici n-ar fi bine. Ma intreb daca avea si palarie…
cine sa aiba palarie, prietenul tau?
apropos, in copilarie eram un paseist convins. marea ruptura pe plan filozofic s-a intimplat pe la 17 ani cind am luat prima bataie de la tigani. am constat ca am tras concluziile corecte avind in vedere ca la urmatoarea poceala luata sistemul meu a ramas intact. nu si nasul.