Nea Vasilache si ursul: optiuni epistemice
Aug 7th, 2009 by jemapel
– Ursuletul Winnie, un exemplu de vointa si reprezentare schopenhauriana.
Jemapel, observ ca optiunile turistice s-au diversificat, desi – in afara dozei de exotism – mi se pare oarecum indiferent daca te maninca ursu carpatin sau crocodilu african. Sau daca iei bataie de la un consatean sau de la un zulus.
Ma rog, mie mi se pare ca trebuie sa ai dotari speciale ca sa te manince unul sau altul. De pilda, la raritatea ursilor trebuie sa fii un mare ghinionist, pe cita vreme in cazul crocodililor trebuie sa fii foarte timpit iar crocodilul foarte norocos.
> sau daca iei bataie de la un consatean sau de la un zulus.
E o mare diferenta. Poti sa spui ulterior la circiuma ca te-ai batut cu un zulus [cifra exacta depinde de audienta], dar nu acelasi lucru poti sa-l faci in primul caz cind s-ar putea s-o incasezi encore.
Sint convins ca in Ottawa ursii sint rari dar prin Brasov, Sinaia sau dealurile Viscriului lucrurile stau putin altfel. Totusi Vasilache, care are stina linga a mea, va fi de acord cu tine ca e un mare ghinionist din moment ce arde patru focuri toata noaptea, tine sase ciini ca balaurii si totusi pierde cam doua oi pe saptamina. Sigur, ar fi interesat de un schimb de experienta. Vorbesti tu la primarie?
> e o mare diferenta. poti sa spui ulterior la circiuma…
Rationamentul tau omite faptul ca daca iei bataie de la un zulus cea mai apropiata circiuma e zulusa, uneori de o proximitate fatala. Adica e acelasi lucru.
> si totusi pierde cam doua oi pe saptamina
Una-doua, gata ne repezim la concluzii ca ursul la ovina si dam vina pe bietul urs care doarme bine-merci cu ursoaica lui. Poate ca oile alea s-au saturat de traiul in comun si si-au luat lumea in cap. Sau poate spiritul de turma incepuse sa le ingretoseze. Si oare nea Vasilache e inocent? Ce vrea sa ne ascunda de fapt?
Din pacate vecinii, oricind dispusi sa fabuleze si fara urs, sint de acord ca Vasilache nu ascunde nimic si ca e un ghinionist. Daca oile si-ar lua cimpii ar fi binevenite la stina mea, iar daca Vasilache ar ascunde una in crapelnita, toti i-ar pune in circa si restul de zece.
Si parca mentionasem exotismul ca diferenta specifica…
Exotismul si respectabilitatea n-au prea multe in comun. Cind zici un tip ‘exotic’ te gindesti imediat la unul cu plete, vestimentatie extrem de casual, igiena personala indoielnica, aplecare spre lirica si deci spre alcool. Iar cind zici ‘respectabil’ zici ceva dimpotriva.
> sint de acord ca Vasilache nu ascunde nimic
Deci ursul e vinovat cu certitudine in lipsa de o explicatie mai buna. Presupun ca Popper s-ar tavali pe jos de ris daca ar afla.
Popper poate ramine serios, ursul e o ipoteza verificabila aproape in fiecare noapte. Iar Platon ar putea confirma ca e conform cu ideea de urs, adica e mare si flamind si se duce la stina la Vasilache sa ia o oaie. Aici Sartre s-ar enerva teribil pentru ca ursul n-alege, desi ar avea de unde. In schimb episcopul Berkley ar da in apoplexie: ursu de obicei ia o oaie care nu-l vede, deci tocmai o oaie pentru care el nu exista! Poate ca Ludwig ar ezita sa sustina ca ceea ce se intimpla se poate spune sau doar se poate arata. Dar intre o oaie
mincata de urs si una nevrozata si cu cimpii luati Occam ar inclina cu siguranta catre prima ipoteza, mai ales ca inainte de Freud sinuciderea la oi era un fenomen destul de rar. Sigur, fenomenologii ar fi de acord ca manifestarea ursului in orizontul lumii ca fenomenalitate pura pusa in fata unei constiinte e cam traumatizant chiar si pentru o oaie cu constiinta extrem de dezvoltata. De fapt singurul care ar avea o certitudine ar fi Dirichlet: daca ursul se duce la stina lu Vasilache si ia o oaie, atunci oaia cu care pleaca ursul e una dintre oile lu Vasilache.
> cind zici un tip ‘exotic’ te gindesti imediat la unul cu plete,
In cele de mai sus l-ai descris exact pe Firi a lu’ Nica, zis Talibanu, care a tinut ciurda satului anu trecut. Imi pare rau, dar asta nu trece drept exotic nici macar in fata consiliului parohial.
Popper isi pierde seriozitatea cind constata ca teoria ursului nu e falsificabila. De fapt, e un ris nervos avind in vedere ca si-a racit gura de pomana tot explicind ca e imposibil sa gasesti un urs care n-a mincat o oaie si ca acea oaie ar fi exact oaia lui Vasilache. Cum asemenea urs nu se poate arata, Ludwig ne sfatuieste sa pastram tacerea. Nu, asta nu inseamna ca nu putem ride [v.Popper]. Mai ales ca si Sartre insista ca libertatea de alegere nu cuprinde si libertatea de a nu alege fiindca – n’est-ce pas – a alege sa nu alegi e un mare bullshit si oricum, chiar daca ursul rejecteaza existialismul francez si prefera sa aleaga oaia la intimplare nu vad cum asta ar ajuta efortul recuperator al lui Vasilache. Prada unor asemenea inconsistente filozofice elementare, nu-i deloc de mirare ca Vasilache constata un fenomen reductionist vis-a-vis de turma.
Jemapel, avem audienta! Controversa noastra a stirnit comunitatea internationala a mintilor luminate.
E.Noica: – Aceasta deveninta a oii careia i-as zice ointa – vai, ce frumos! – si aceasta deveninta a ursului, ursinta, iata se contopesc in acest spatiu miraculos si privilegiat al romanintei. Vasilache, esti fericit!
K.Popper: – Imi pare rau ca nu am putut veni dar sint in drum spre Berna, unde am fost chemat de urgenta pentru ca femeia de servici a incurcat niste pagini de la manualul epistemic al LHC-ului si oamenii aia nu stiu ce sa mai creada. Dupa mine problema lu Vasilache e simpla. Asadar ipoteza “in fiecare seara ursul vine si ia o oaie” e coroborata empiric. Deocamdata! Dupa parerea mea e doar o chestiune de rabdare. In prima seara in care, din diverse motive (indispozitie stomacala, a pierdut Rapidul etc.) ursul nu vine, ipoteza e falsificata. Cum singura cauza posibila a disparitiilor cade, Vasilache isi recupereaza instantaneu toate oile, asa cum am aratat in Logik der Forschung, capitolul despre zootehnie, astazi pierdut.
T.Kuhn: – Dupa parerea mea ne aflam intr-o etapa in care paradigma epistemica e clara si e formata din urmatoarele: credinta unanima ca ursii maninca oi, faptul observabil ca ursu vine si fura oile, statisticile din caietu lu Vasilache care arata ca numarul de oi scade, atitudinea pasiva a ciinilor, disperarea lu Vasilache, precum si un articol dintr-o revista coreeana obscura despre violenta in tarile postcomuniste. Singura solutie e sa asteptam ca urmatoarea revolutie stiintifica sa conduca la o noua paradigma in care oile maninca ursi.
Levi-Strauss: – Cercetarile noastre arata ca exista o relatie Ru intre ursul venit la stina Uvs si ursul ramas in padure Urp pe care o vom nota: Uvs -> Urp. Aceasta induce o relatie Ro intre oaia mincata de urs Omu si oaia ramasa in viata Orv pe care o notam: Omu -> Orv. Aceasta omologie intre tribul ursilor Tu si tribul oilor To este de o importanta cruciala. Utilitatea ei este nula, ceea ce arata tocmai capacitatea structuralismului de a da raspunsuri fundamentale la intrebarile omului contemporan, in speta Vasilache. In ciuda unor dificultati, si anume un cercetator mincat de urs si altul care a dat sms ca nu pleaca din Viscri pina nu se termina rachiul de cazan, cercetarile continua.
N.Chomsky: – E limpede ca ursul, oile, precum si faptul ca ursul maninca oi sint realitati de limbaj. Ceea ce-i recomand lu Vasilache e sa invete, de pilda, zulusa, limba in care ursii nu exista.
Bolintineanu: -
Astazi, linga Viscri, pe un falnic deal
Sade Vasilache cazut de pe cal.
Turma-i decimata, visu-i nemplinit,
Chiar si Vasilache pare c-a murit.
Bace Vasilache, ia arma in mina,
nu lasa azi ursul paznic l-a ta stina!!
Scoala, Vasilache, ursu-i inimic,
Nu-l rapui de-ndata, nu cistigi nimic!
Brumaru: –
Pulpe de oi cu miros de dantela,
Ursi mari de plus murdari de sosuri fine,
Ingeri cintind cu glas de filomela.
Bea, Vasilache, si-o sa fie bine!
Nichita: – M-a muscat un urs / Vad prin el ca prin Vasilache / Si aud cum creste iarba, apropos
Kant: Judecata “ursul a mincat oaia lui Vasilache” este clar sintetica a priori, avind in vedere ca in general ursii maninca miere iar Vasilache oi. La fel de clar, in acelasi timp ea este analitica a posteriori, avind in vedere ca Vasilache a inceput sa analize post factum. In asemenea situatii confuze opereaza Imperativul Categoric, un alt principiu misto pe care l-am inventat intr-o dimineata la micul dejun cind Gertrude, servitoarea, a anuntat ca e insarcinata in mod categoric si e imperativ sa invat cum se spala vasele. Vasilache, schimba cinii!
Episcopul Berkley: – Oaia si ursul exista doar in imaginatia lui Vasilache, care la rindul sau e o imagine a lui D-zeu. Ca atare, in realitate numai D-zeu stie cum a disparut mioara si daca a disparut in mod real.